„Cine intră în restaurant să nu simtă că intră într-un restaurant, ci să simtă că intră într-o cu totul altă lume”
De peste doi ani, Popescu Sandy Dariana este managerul Sandy's Diner, un restaurant cu specific american din centrul Timișoarei. Se descrie ca o persoană foarte ambițioasă, iar noi am adăuga că e mereu veselă și foarte primitoare. Am povestit despre responsabilități, curaj, echipă și parcursul ei profesional.
„Sunt o persoană foarte ambițioasă. Îmi place să încep cu această calitate pentru că, simplul fapt că am reușit să deschid această locație, Sandy's Diner, și să îl mențin pe piață timp de doi ani, spune foarte multe despre mine. Într-adevăr, nu aș fi putut face acest lucru fără ajutorul din partea anumitor persoane care au fost lângă mine, care m-au sprijinit, care m-au încurajat și care mi-au dat, inclusiv, un „șut în fund” atunci când eu am fost demotivată. Dar îmi place ceea ce fac, pot să spun că am ajuns într-un moment al vieții în care ceea ce fac, fac cu plăcere. Sunt și zile bune, zile rele, dar din fiecare învățăm și mergem mai departe, pentru că acesta este principalul scop în viață”.
Ai fost studentă la Facultatea de Drept. Povestește-mi cum a fost experiența studenției și în ce te-ai implicat atunci.
Anii de studenție se spune că sunt cei mai frumoși și pot spune asta cu tărie. Recomand oricărei persoane care are posibilitatea să se înscrie, dacă nu la o facultate, la un curs, orice pentru dezvoltarea personală pentru că te formează ca om, îți deschide uși către mai multe oportunități, cunoști mai mulți oameni. Te ajută și latura socială și sunt foarte multe lucruri, care adunate, ajută la dezvoltarea ta.
Eu am finalizat licența și un master la Facultatea de Drept. În anii de studenție, pe lângă partea academică de care m-am ocupat, am avut plăcerea și onoarea să fiu implicată în Asociația Studențească ELSA (European Law Student Association). E cea mai frumoasă experiență din viața mea, am avut posibilitatea să cunosc multe persoane, nu strict din Timișoara, cât și din alte orașe. Oameni cu care am format relații de prietenie păstrăm inclusiv și astăzi legătura, în orice oraș mare din România aș merge, dacă aș cere ajutorul pentru cazare, știu sigur că mă pot baza pe cineva.
Cum ai ajuns de la Facultatea de Drept la crearea și dezvoltarea acestui restaurant?
Ordinea cronologică în care am finalizat cursurile, partea academică și partea socială, cumva, sare de la una la alta, dar nu le regret. Chiar sunt mândră că am reușit să parcurg toate aceste etape pentru că simt că fiecare pas pe care l-am făcut, fiecare etapă pe care am parcurs-o, m-au adus în locul în care ar fi trebuit să fiu.
După ce am terminat facultatea și masterul, am lucrat în domeniul juridic într-un post de consilier. De la jobul respectiv am trecut la cel de manager la Crazy Donut, care era cu totul un alt domeniu. Dar de acolo am acumulat un nivel minim de cunoștințe, pe care l-am avut când am deschis diner-ul, precum să știu care e procedura de organizare, de coordonare sau de management, sau cum să apelez la furnizori. Am început primul an la Facultatea de Psihologie și, practic, atunci am aflat de cursul care mi-a oferit o deschidere spre concursul de proiecte care m-a ajutat să deschid Sandy's Diner.
Și de ce specific american?
Am vrut foarte mult să merg cu Work&Travel, cam acesta a fost motivul pentru care m-am înscris la Psihologie. Urma în vara după primul an să plec cu Work&Travel, dar, cum în timpul anului am aflat despre concurs și că am câștigat, planurile s-au schimbat puțin. Am trecut de la amânarea plecării la implementarea acestui proiect. Și nu regret, pentru că dacă aș fi amânat un an implementarea proiectului, poate nu ar mai fi fost în formula aceasta. Nu regret că a trebuit să iau în viață anumite decizii care nu au fost, poate, cele mai plăcute.
În afară de provocarea, de lungă durată, de care s-a lovit toată lumea - pandemia, ce provocări ai întâlnit de când ai deschis restaurantul și cum le-ai depășit?
Încercând să fac abstracție de multitudinea de restricții care au tot apărut de-a lungul celor doi ani, aș putea spune că, la început m-am lovit de faptul că nu eram cunoscută. Eu am deschis în decembrie 2019, deci până în punctul în care s-a instaurat „nebunia” am avut parte de trei luni în care a trebuit să caut mereu noi modalități de promovare, de a atrage clienții, să mă cunoască, să îi conving să vină în locație, să îmi guste mâncarea, să vadă că e bună și să revină. Nu-mi doresc să vină un om la mine să guste un burger, să plece și să uite de mine. Îmi doresc să îl fac să îi placă atât de mult, nu doar pentru că e bună mâncarea, ci și pentru că atmosfera e plăcută și personalul prietenos. Cine intră în restaurant să nu simtă că intră într-un restaurant, ci să simtă că intră într-o cu totul altă lume.
E nevoie de foarte mult curaj, mi se pare mie, să faci toate lucrurile pe care tu le-ai făcut. De unde te-ai alimentat cu atât de mult curaj și energie pozitivă să tot continui?
Au fost și zile bune și zile rele. Din punct de vedere al pandemiei, un mare noroc pe care l-am avut eu a fost faptul că, deși restricțiile erau tot mai mari, iar activitatea noastră tot mai restrânsă, a venit mama să mă ajute. S-a implicat cu tot sufletul în proiect și a adus un aport prin deserturile pe care le face și, fiind constant lângă mine, ne încurajam una pe alta. Avem și noi zile în care ne dorim să stăm mai mult la o cafea și zicem „hai să ne pregătim, mergem să facem cumpărăturile și apoi mergem la local și bem o cafea acolo”. Când aveam eu o zi mai demotivantă, era ea care mă încuraja și invers. Ne-am susținut una pe cealaltă și așa am reușit să ajungem la peste doi ani de activitate.
Câți oameni sunt în echipa ta?
În momentul de față suntem într-o formulă de patru. Eu am visat întotdeauna la o echipă numeroasă, o echipă închegată ca să putem să lucrăm și să facem lucruri extraordinare, dar, din păcate, lucrurile nu prea au decurs chiar cum mi-am dorit. Încă suntem în perioada de recrutare, căutăm oameni noi în echipă. Cu atât mai mult trăim cu speranța că acesta va fi ultimul an de pandemie și atunci putem intra, nu neapărat la o normalitate, dar măcar la un 70% din ce am avut înainte să înceapă totul.
Cât de greu este să coordonezi echipa pentru că, totuși, ai o responsabilitate față de oamenii care sunt în echipa ta și, pe lângă asta, să te ocupi și de celelalte treburi manageriale?
Este foarte dificilă împărțirea celor două, adică să mă ocup strict de partea administrativă sau de coordonarea echipei. Am avut noroc că partea aceasta de task-uri am împărțit-o cu mama și ea coordonează tot ce ține de bar și deserturi, iar eu m-am reprofilat pe parte de bucătărie. Fiecare acoperă o arie foarte mare din restaurant, nu pică totul pe o singură persoană. Asta e pe parte de managementul echipei, pe partea administrativă, acolo mă ocup eu într-o proporție de 100% și încerc să o mai strecor printre picături. Au fost destul de multe nopți pe care le-am petrecut aici doar pentru că făceam facturi, veneam dimineața mai devreme sau printre comenzi mai furam două-trei minute și mai făceam o factură.
În prezent, folosesc o zi pe săptămână pentru a face toate task-urile care necesită deplasarea mea din locație. Când nu pot eu să merg fizic, încerc să rog pe cineva care să mă ajute. Nu pot să zic că am o procedură standard după care lucrez, pur și simplu, văd la momentul respectiv care este soluția cea mai rapidă.
Care crezi că sunt caracteristicile unui manager bun?
Time management - trebuie să știe cum să-și folosească fiecare minut, fiecare secundă din viață, cu cap și în scop productiv. Pe parte de coordonare, să știe când să aplice anumite reguli pentru că orice echipă funcționează după anumite reguli, dar să știe și când să arate puțin de înțelegere, să fie și alături de om. Regulile sunt bune și e bine să funcționăm după ele, dar să nu uităm că în spatele acestor reguli suntem oameni. Cumva, trebuie să știm cum să păstrăm și relația aceasta interumană.
Prioritizarea task-urilor pe principiul celor patru cadrane, dacă e urgent și important acolo e clar că trebuie rezolvat cât se poate de repede. În principiu, dacă sunt întrunite aceste trei condiții, mie mi se par cele mai puternice, sunt cele de care eu mă lovesc în fiecare zi, cu care lucrez și încerc să fie treaba cât mai bine făcută.
Ce sfat ai da tinerilor care vor să înceapă propria lor afacere?
S-ar putea să fiu puțin subiectivă, din prisma faptului că am un business în domeniul HoReCa, un restaurant, și atunci sfatul meu se va îndrepta strict spre direcția aceasta, fiind ceva ce eu am trăit. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, ar fi lucruri pe care poate le-aș schimba să meargă mai bine.
Dacă sunt studenți care vor să deschidă sau se gândesc la un business pe o altă ramură, sfatul meu ar fi să caute oameni de specialitate, care să fie pe ramura respectivă. Doar un om care a trecut prin experiența sau care s-a lovit de toate problemele de pe acea ramură, le poate da cele mai în măsură sfaturi.
În ceea ce privește domeniul HoReCa, eu când mi-am asumat acest proiect, mi l-am asumat în centrul Timișoarei pe un spațiu de o capacitate destul de mare. Având în vedere situația din ultimii ani, interiorul nu am putut să îl folosesc și m-am bazat strict pe terasa. Pentru mine a fost un dezavantaj foarte mare pentru că eu plăteam chiria și pentru exterior și pentru interior. Dacă cineva dorește să deschidă ceva în HoReCa, l-aș sfătui insistent să deschidă mai întâi pe parte de delivery, în momentul de față merge foarte bine. Decât să își asume un proiect foarte mare și, nu neapărat să nu aibă succes, ci să se lovească de restricțiile cu care m-am confruntat eu, să privească mai întâi spre zona de delivery și apoi să gândească o posibilă expansiune.
În timpul liber care îți mai rămâne, ce îți plac să faci?
Să citesc! Am luat foarte multe cărți. Seara, din păcate, numărul maxim pe care reușesc să îl parcurg este undeva la 15-20 de pagini, spre rușinea mea. Dar acela este momentul când citesc până adorm, iar în timpul liber mai am tendința să fac lumânări parfumate pentru uz personal. Mai petrec foarte mult timp cu motanul meu Oscar și câinele Nobel, ca să fie două premii care îmi ocupă tot timpul. :)
Materialul video a fost publicat în 11 februarie 2022. Discuția a fost editată pentru claritate.