Curajul de a conduce viața de la zero
de Bianca Albu
„Respiri. Încerci să te uiți la ce se vede pe geam. Asculți turația motorului. Vezi startul un pic mai în față. Vezi mașinile din jur. Ești cu casca pe cap și încerci să nu te gândești la nimic.” Nu știi ce urmează pentru că în raliuri e ca în tenis, fiecare viraj contează, iar Cristiana Oprea, pilot de raliuri, trăiește aceste senzații de opt ani.
Este prima femeie pilot din România care a concurat în Campionatul European de Raliuri la o etapă în afara țării, iar, de curând, a devenit și prima femeie pilot din țară care a luat startul la Campionatul Mondial. Cristiana are o bucurie de a trăi și de a face lucrurile care îi plac, într-o lume în care dacă faci glume când muncești înseamnă că ești neserios. Spune despre ea că e ambițioasă, optimistă și visătoare. În copilărie, era foarte aventurieră, se cățăra prin copaci, se juca fotbal, o entuziasma fiecare excursie cu mașina și visa să devină veterinar. A făcut două facultăți, Urbanism și Arhitectură, dar a simțit că are nevoie de ceva care să o provoace.
A explorat niște cursuri de PR și și-a făcut un blog pe care scria despre lifestyle și travel. Dintr-o joacă a scris despre mașina ei și a mamei pe blog, iar niște prieteni i-au spus că e foarte bine. A avut parte de o experiență ca și copilot invitat la o etapă de viteză în coastă. Habar nu avea ce înseamnă viteză în coastă sau raliu, dar i-a plăcut senzația și că s-a îmbrăcat în combinezon. În 2015 a fost o scurtă perioadă PR-ul Federației de Automobilism și a acceptat să fie copilot pe bune la un raliu întreg pentru că voia să înțeleagă sportul pentru a știi ce să scrie. De acolo, totul a devenit firesc. În 2015 a debutat cu o Dacia Logan închiriată, iar în 2016 reușea să își cumpere un Sandero second-hand pe care l-a transformat în mașină de curse.
E foarte important, mai întâi, să îți conștientizezi curajul. Să crezi că îl ai în tine, să înțelegi că îl ai în tine, mai apoi, la fel de important, să îl conduci spre obiectivul pe care vrei să îl atingi.
„Drive Your Courage” este sloganul după care se ghidează. Înseamnă să știi foarte bine unde îți dorești să ajungi și să o faci cu multă muncă. Nu cu orice preț, în special cu cel al sănătății deoarece, de-a lungul anilor, a învățat că sănătatea trebuie să fie în lista de priorități. La început, a avut alt slogan: „Toți cei care își urmează visul dau dovadă de curaj.” Dar și-a dat seama că nu e suficient să ai curaj. În fiecare dintre noi zace o doză de curaj chiar dacă nu credem. „Curajul în sine nu o să te ducă acolo, trebuie să și muncești ca să ajungi unde îți dorești cu adevărat. Curajul te va ajuta să fi rezilient, să treci peste provocări, să riști un pic, să înțelegi că frica poate să fie de mai multe feluri: e o frică care te învață și te avertizează, poate, că nu te duci în direcția bună și e o frică care te îngheață, cu care trebuie să lucrezi și să înveți să o depășești.”
Provocări sunt la fiecare pas, iar pe măsură ce își scrie povestea, apar momente tot mai grele. Ultimul l-a trăit chiar în aprilie la debutul în mondial când a lovit mașina în prima probă. Cel mai dificil a fost să își vadă mașina pe platformă, fără bară, pentru că știa cât a cheltuit ca să ajungă în Croația și cât costa să o repare. „Habar nu aveam cum o să mă descurc, stăteam pe marginea platformei și plângeam.” Au venit la ea două voluntare din cadrul competiției să îi ceară o poză deși îi curgeau lacrimi din ochi. În urmă cu doi ani s-ar fi gândit că ar putea fi finalul carierei dacă i s-ar fi întâmplat când a debutat în european la Rally di Roma. Desigur, nu a scăpat de gurile rele, care o vânau la orice pas. „Eu am muncit să ajung acolo și am riscat să fiu ultima și să mă fac de rușine, așa cum au spus unii, ca să văd ce înseamnă o etapă de Mondial.” Dar a ajuns la finalul uneia dintre cele mai grele raliuri de asfalt din sezon.
Crede că e foarte important să ai oameni în jurul tău care să accepte încotro vrei să ajungi. „Nu trebuie să înțeleagă neapărat unde vrem să ajungem, noi trebuie să știm asta, dar e important ca ei să fie acolo, să ne susțină cum pot.” Și acești oameni se schimbă pe parcursul vieții, dar a învățat că e în regulă. Contează să ai câteva persoane de încredere, care să rezoneze cu tine și să fie parte din poveste pentru că încrederea, consideră ea, e ca o minge de ping-pong: ți-o dau înapoi ceilalți când tu o pierzi.
WRC – Experiența raliului din Croația
Anul 2022 a însemnat pentru Cristiana debutul în Campionatul Mondial de Raliuri, în etapa din Croația. Nu a fost un debut poate așa cum și-ar fi imaginat pentru că a lovit mașina prima dată și ține minte și acum tot firul milisecundelor în care se răsuceau. Își spunea „o, nu, Cristiana, nu se poate! De ce ai făcut asta pe prima probă?” Își gestionează întotdeauna bine cursele deoarece știe că are un buget limitat, încă nu a ajuns în punctul carierei în care să își facă un buget încât să poată lovi mașina. „Atunci când ai un buget la limită e mult mai important să faci kilometri și să ajungi la finish decât să riști. În raliuri cam așa se întâmplă, când începi să progresezi, să mergi tare, sari afară și trebuie să o faci ca să înțelegi cum. E inevitabil, face parte din proces, nu ai cum să îți descoperi limitele altfel. Când le găsești, înseamnă că ai sărit din cursă.”
E recunoscătoare că echipa tehnică a reparat mașina în timp util pentru a lua startul următoarea zi. Nu avea vreo miză stabilită dat fiind faptul că nu mai participase la o competiție de un asemenea nivel și porneau cu cea mai slabă mașină din toate cele șaizeci de echipaje. Îmi povestea Cristiana că spectatorii aflați în virajul în care au ieșit de pe traseu, au sărit să îi ajute și să îi încurajeze. „Cumva, oriunde aș fi avut accidentul acesta, ar fi costat tot atât, dar oamenii de acolo, felul în care ne-au încurajat, atitudinea pozitivă a spectatorilor care te aplaudă de la primul până la ultimul, a fost incredibilă. Asta ne-a salvat!” Și, bineînțeles, îi este recunoscătoare și copilotului ei, Andrei Mitrașcă, pentru că nu a judecat-o și a împins-o de la spate să își recapete încrederea.
A fost ca într-un rollercoaster cu emoții participarea la Campionatul Mondial, dar cu ceea ce a rămas pentru totdeauna va fi bucuria de nedescris pe care a simțit-o pe toată perioada etapei. „Ce mi-a plăcut foarte mult când am văzut aftermovie-ul de la Croația, a fost că eram mereu cu zâmbetul pe buze. Și cred că și asta m-a ajutat pentru că știu că am muncit foarte tare și am sacrificat niște lucruri ca să fiu acolo la start. Eram atât de curioasă să văd cum e o etapă de mondial încât nimic n-a mai contat. A contat că au putut repara mașina și că am putut fi acolo. ”
Motorsportul e un sport foarte costisitor, iar Cristiana îmi spunea că realitatea este că nu știi niciodată când va fi următorul raliu sau cât timp vei mai putea concura dacă nu ai susținere financiară. La începuturi a avut noroc cu mama ei apoi, din 2018, a reușit să se descurce singură din sumele pe care le obține de la parteneri sau din ceea ce câștigă din alte proiecte. „Sacrifici ca în orice alt demers concedii, te gândești de trei ori dacă să îți iei un parfum nou sau câte haine mai poți să îți cumperi. Nu-mi pare rău, dar nici nu mi-e ușor. Cel mai mult mă bucur când sunt la volanul mașinii de curse și nu sunt pregătită să renunț. Cât încă merită, cât încă simt pasiunea și focul ăla interior, pot să trec peste orice chiar dacă sunt momente grele și sunt convinsă că vor mai fi.”
Uneori trebuie să faci niște pași în spate și să vezi ce e mai important: să fac cinci raliuri sau să fac trei și le folosesc cum cred eu mai bine.
Cristiana se ocupă și de partea strategică a carierei de sportivă, dar și de buget. Când am întrebat-o cum reușește să își organizeze timpul cu atâtea activități a râs. Și-ar dori să se cloneze uneori, dar a învățat să trieze proiectele și să mai spună nu pentru că mereu își lăsa postările și blogul ei pe ultimul loc. „Mi-am rescris lista de priorități și de proiecte, am început să am o altă perspectivă asupra banilor. Nu mai accept orice proiect doar de dragul de a mai face niște bani în plus.”
Sportul a mai învățat-o să aibă răbdare (deși nici acum nu se declară o persoană complet răbdătoare), să lucreze sub foarte multă presiune și să nu mai înghețe. „Și, cred, într-un fel trist, m-a învățat să nu mai am încredere așa oarbă și să nu mai fiu atât de naivă când vine vorba de oameni și unele lor intenții.” Expunerea și presiunea pe care o aduce la pachet prezența în social media, vine și cu un fel de carapace în care te ascunzi, spunea ea, după mulți ani de hate și bullying. „Eu mi-am asumat misiunea de a-i învăța pe oameni niște cuvinte noi cum ar fi, sexism și misoginism. Oamenii încă fac mișto de mine că am zis asta într-un interviu la începutul anului trecut.” Ceea ce o ajută, de cele mai multe ori, sunt mesajele pe care le primește de la persoane care o susțin. „Dacă cineva te-a inspirat sau a zis ceva cu care ai rezonat, poți să îi scrii un mesaj, un comentariu, asta e foarte valoros. E foarte multă energie bună pe care o poți da.”
Toate astea îi demonstrează că e pe drumul cel bun ca sportiv, nu neapărat ca promotor al femeilor în motorsport. „E important să fii deschis, să fii autentic și ceea ce spui în social media, să fii tu cu adevărat. Mi-am pierdut cumva vocea, sunt în curs de regăsire a vocii mele în online, poate din cauza lucrurilor întâmplate.”
„Când ești văzută ca o excepție, trăiești, așa cum ai zis și tu, sub presiunea asta a ceea ce spun ceilalți pentru că ești tot timpul în atenția lor. Dacă am fi fost mai multe fete, probabil că lucrurile ar fi fost mult mai firești, ne-am fi putut concentra pentru lucrurile pentru care am venit la curse.”
A fondat platforma Femei în Motorsport prin 2019 când s-a enervat pentru că i-a zis cineva că se promovează prea mult. Mai mulți oameni de comunicare i-au spus că nu știu ce înseamnă afirmația respectivă și s-a gândit să o folosească într-un mod pozitiv. Și-a spus „OK, pot să mă promovez atât de mult și atât de bine încât pot să îi promovez și pe alții. Nu mi-a plăcut niciodată că am fost văzută ca o excepție, deși mulți ani am fost singura femeie pilot din Campionatul Național. Pentru mine a fost un dezavantaj.” S-a bucurat de fiecare interviu pe care l-a onorat pentru că astfel a avut șansa să ducă motorsportul mai aproape de oameni. Lumea tinde să creadă că i-a fost mai ușor să își găsească sponsori fiind singura la acea vreme, dar nu a fost așa. „Am vrut să arăt că suntem mai multe, în speranța că vom fi mai multe la start și mă bucur să văd că vine o generație foarte frumoasă de fete pilot în diverse discipline, entry level, pe care sper să le vedem cât mai curând în campionatele mari.”
Modelele sunt foarte importante pentru viitoarele tinere care vor să facă sport sau chiar să lucreze în domeniu. Se pot întâlni des cu sentimentul de îndoială, care apare în urma unor stereotipuri despre fete. În acest caz, că nu ar trebui să fie la startul unei curse de mașini. „Eu mi-am dat seama abia de curând, după opt ani de licență că, atunci când încerci să te dezvolți într-un mediu în care constant se face mișto, se fac glumițe și poate nu ești luat în serios la fel cum sunt luați colegii tăi, evident că o să te îndoiești la fiecare pas chiar dacă nu vei recunoaște. Vei progresa altfel față de cei care nu sunt luați la mișto sau care poate sunt încurajați deschis pentru performanțele pe care tu le-ai avut, dar nu ai fost aplaudată pentru că ...” A salvat-o într-o oarecare măsură social media. Îmi povestea că recent s-a conectat cu o fată pilot din Barbados, unde este un raliu foarte interesant de urmărit. „Nu e zi în care să nu mă uit să văd ce face vreo fată pilot de peste tot din lume. Sunt tot felul de exemple care m-au inspirat și asta, cumva, m-a încurajat să merg și spre Campionatul European.”
Imboldul de a-și urma visul a determinat-o să vadă cum sunt etapele europene. Acolo a descoperit o comunitate în care s-a simțit încurajată. I se pare mai ușor să participe într-un mediu în care reprezentarea femeilor în rândul piloților e ceva mai firesc și acceptată. Desigur, premierele pe care ea le-a realizat din curiozitatea pasiunii i-au atras expunere și presiune, dar veneau ca o consecință a participărilor. Pe toate le gestionează abia după, la curse se gândește doar la scopul pentru care concurează. „Întotdeauna încerc să mă folosesc de expunerea asta ca să încurajez oameni să își urmeze visul, ca să încurajez fete să aibă curaj să intre în domenii care nu sunt neapărat de fete, așa cum mi s-a spus mie.”
Chiar și atunci când și-a prezentat lucrarea de diplomă la Facultatea de Arhitectură, a fost întrebată de ce nu și-a ales un subiect de fete. „Era un centru de excelență în automobilism. Eu cred că dacă îți place ceea ce faci și o faci cu pasiune, ai toate șansele să o faci cât de bine poți, să o faci din ce în ce mai bine și să le arăți celorlalți că se poate și că merită tot efortul și tot curajul de care ai nevoie, în special la început.”
Curiozitatea asta te ajută foarte mult să te cunoști pe tine și să înțelegi ce vrei cu adevărat să faci, ce crezi că ai putea să faci cu adevărat bine. E ceva „greșit” dacă te distrezi prea mult, dar eu cred că ar trebui să te bucuri de ce faci în timp ce îți faci treaba bine și reușești să duci misiunea la bun sfârșit.
Când are timp liber, ar vrea „să dorm!” (râde) Îi place să stea cu cei doi labradori, să grădinărească și ar vrea să citească mai mult. Și-ar dori să călătorească mai des, fără un scop anume cum o face la curse, doar să se oprească și să se bucure de natură.
Cristianei de acum opt ani i-ar spune „că o să ajungi mai departe decât visezi, așa că visează foarte, foarte mult și departe!” Nu și-ar fi închipuit la acel moment că va ajunge la un Campionat European sau Mondial, nici măcar că va putea să schimbe Sandero-ul cu o altă mașină mai puternică. „Mi se păreau niște SF-uri mașinile celelalte. Acum știu că aș putea face orice.” I se pare esențial să crezi în propria persoană și în ceea ce vrei să faci pentru că vor fi momente în care nu o va face nimeni. S-a lovit și ea de perioade în care nici mama ei nu era de acord cu ceea ce vrea să facă. „E cel mai important să crezi în visul tău, să visezi cât mai mult și cât mai departe. Așa devii creativ și începi să descoperi soluții, niște pași foarte simpli, foarte clari, ca să îți poți atinge visul.”
Când a intrat în motorsport a ajutat-o foarte mult „curiozitatea de a experimenta lucruri diferite și de a întâlni oameni noi în contexte diferite.” Spunea Cristiana că nu se știe niciodată când se ivește să cunoști pe cineva care ar putea să te ajute, iar relațiile interumane sunt foarte importante, la fel ca rolul pe care îl joacă șansa. „Șansa pe care ai zice că nu ne-o creăm singuri, trebuie să mai ai și puțin noroc. Și în sport, și în viață, în general, trebuie să fii acolo la momentul potrivit, la locul potrivit.” Așadar, fetelor care ar vrea să urmeze o carieră în sport le-ar spune simplu: „Să aibă curaj și curiozitate!”
Unde urmează să o vedem pe Cristiana?
· Trofeul Balcanic de Raliuri, patru etape: Bacău (august), Bulgaria și Serbia (septembrie), Cluj (octombrie);
· Finala European Rally Trophy, campionatul sub umbrela căruia se desfășoară Trofeul Balcanic: Germania (octombrie)
· Opel Cup, cursele cu mașinile electrice, patru etape: Austria (iulie), iar pentru ultimele trei încă muncește pentru a găsi buget.