Viața influențează filmul
Lucas Neagu este un nume care, cred eu, se va face auzit în lumea cinefililor. După ani întregi în care a jucat tenis de performanță, repetate accidentări la genunchi l-au obligat să ia o pauză. Pauză cu care au venit și alte evenimente neplăcute și care, încetul cu încetul, au dus înspre o instabilitate emoțională. Una prosperă îmi permit să spun, căci toată tristețea s-a metamorfozat într-un scurtmetraj: Knee.
La doar 22 de ani, plin de entuziasm, dornic să împărtășească, să se elibereze și să inspire, nedorind să aștepte după casele de producție care ar fi putut să adopte proiectul doar peste câțiva ani, a preluat și rolul de regizor, pe lângă cel de scenarist. Pentru a afla mai multe despre inspirațiile din spatele peliculei, acțiune, personaje, sentimentele pe care le are și opinia lui legată de cinematografia românească, am povestit puțin cu Lucas.
Povestea poveștii
Într-o oarecare măsură, inspirația din spatele ecranizării este propria lui viață. Acțiunea scurtmetrajului se învârte în jurul unui tânăr sportiv care trece printr-o perioadă mai dificilă. Își reamintește de anumite lucruri trăite în trecut, unele care l-au făcut foarte fericit, dar și de anumite greșeli.
Ulterior ajungem în prezent, unde viața lui este foarte haotică și nelalocul ei. Încearcă să își găsească un drum și posibile rezolvări pentru sentimentele lui. Experiențele sale și accidentările repetate suferite la genunchi au determinat și instalarea unei forme de depresie. „Încerc, prin situația prezentată în scurtmetraj, să ating și subiectul depresiei. În special la persoanele de gen masculin, pentru că mi se pare o problemă destul de mare în societate.”
Prin poveste, Lucas trage un semnal de alarmă în ceea ce privește faptul că bărbații sunt încurajați să nu se exprime, să nu simtă, se vrea ca ei să fie mereu puternici. Nu este de acord cu această abordare. A simțit că trece prin ceva ce merită împărtășit. „Pe o foaie de hârtie, cu un pix, mi-am pus toate gândurile care s-au acumulat și ulterior au devenit o poveste.”
Producția a început din dorința lui Lucas de-a face un lungmetraj. A trimis scenariul inițial la diferite case de producție, însă cele care erau dispuse să adopte proiectul nu l-ar fi putut prelua decât peste un an sau doi. Atunci a realizat că cel mai bine modifică scenariul și începe un scurtmetraj pe propriile picioare. Pe actori i-a selectat din comunitate, amintindu-și de trupa de teatru pentru liceeni Heavenly Hell, pe care i-a invitat la un casting și cu care a dus proiectul la bun sfârșit.
„Mi-au răspuns destul de greu, însă atunci când am dat de ei și le-am povestit despre ce e vorba, au fost tare interesați. Ne-am întâlnit și am fost foarte încântat de ei. Sunt niște tineri deschiși, inteligenți, foarte talentați.” În ceea ce privește personajele, vom putea vedea tineri energici, vibranți, distractivi, dar și instabili emoțional.
„Ne vom întâlni cu persoane reale, nu cu personaje, tineri ca noi pe care îi întâlnești în viața de zi cu zi. La casting, când citeau scenariul, actorii au avut reacții explozive, nu le venea să creadă cât de close to home era totul. Au simțit că le invadez puțin spațiul personal. Asta era și ideea. Să fie relatable pentru toți tinerii din generația asta.”
Unde viața reală și scurtmetrajul se întâlnesc
Sunt numeroase asemănări între viața reală și peliculă, una dintre ele fiind tocmai personajele și relațiile dintre acestea. În scenele de petrecere ne vom întâlni cu acea babilonie specifică generațiilor actuale. Vom vedea personajul care stă singur într-un colț, personajul vorbăreț, sufletul petrecerii - practic, tipologiile pe care le-am întâlni și în viața reală. Relațiile amoroase în viața unui tânăr sunt adesea tumultoase, oscilante, greu de gestionat, iar acest lucru se va simți și în scurtmetraj.
O altă asemănare este problema depresiei cu care Lucas e convins că se confruntă și alți tineri. Recunoaște, din proprie experiență, că i-a fost destul de greu să iasă din starea în care se afla, confruntându-se adesea cu negativism. „M-am simțit judecat și sunt convins că sunt mulți tineri care suferă și nu sunt încurajați să se deschidă”.
Depresia ca sâmbure de inspirație
Când l-am întrebat ce crede că ar trebui schimbat în societatea de azi pentru ca problemele de tipul depresiei să nu mai fie minimalizate, tânărul regizor găsește terapia ca soluție de tratament. „Terapia nu ar trebui să mai fie privită ca un subiect tabu. Simt, într-o oarecare măsură, că lumea așa o consideră”.
Iar pentru prevenire, Lucas încurajează tinerii să se deschidă, să fie mai sensibili, mai expresivi și să se ajute. E de părere că pe lângă insensibilitatea cu care se confruntă tinerii din partea adulților, adesea, propria generație este cea care judecă și pune piedici.
Knee ca laitmotiv
În ceea ce privește titlul, Knee desemnează propriul lui genunchi, segment pe care îl împarte cu personajul principal, Nicolas. După accidentările repetate și instabilitatea emoțională suferite, „genunchiul devine un laitmotiv și un simbol al suferinței prin care am trecut. Totuși, fără să dau spoilere, semnifică și speranță”.
Feedback-uri pentru genunchi
Pentru că am fost foarte curioasă să aflu ce părere au avut apropiații, atunci când au aflat de proiect, l-am rugat pe Lucas să îmi spună cu ce tip de reacții s-a întâlnit. „Reacții mixte”. Spune că prietenii lui au fost încântați, iar la una dintre filmările în care se petrecea, având nevoie de figurație și-a chemat toții amicii. „La un party care s-a filmat în Anturaj am avut între 70-80 de persoane, iar pe unii nici nu îi cunoșteam. Dar au venit și au dansat, ascultau indicațiile scenice. Tinerii au fost receptivi și uimitor de încântați.”
Părinții în schimb, s-au acomodat mai greu cu ideea, știind că prin regie Lucas vrea să își și spună povestea. S-a întâlnit și cu feedback-uri negative, de la actori cu ani de meserie în spate ce au considerat că o asemenea idee nu își are locul în spațiul cinematografic românesc. Nu l-a demoralizat. A simțit doar că unele persoane nu au înțeles mesajul pe care vrea să îl transmită.
Cinematografia românească
Pentru că din totdeauna i-au plăcut filmele, nu doar din perspectiva unui simplu spectator, își amintește cum încă de mic îl fascina să afle cum se desfășura partea de „making of” a unui film. În privința cinematografiei românești, Lucas are anumite critici. Declară că încearcă să vadă minim 7 filme pe săptămână și că din toate ecranizările văzute, nu există una românească, care să se încadreze în topul peliculelor lui preferate.
„Eu cred că e momentul ca cinematografia românească să se schimbe, pentru că mi se pare ușor rigidă, cu amprente comuniste, construită în nuanțe de gri. Nu îi reprezintă pe tinerii din ziua de azi, care sunt foarte dinamici, răsunători, talentați și plini de viață.” Simte că s-ar putea ecraniza acest lucru și la noi în țară, cum deja se întâmplă în afară.
Filmele inspiră
Ce filme l-au influențat nu e un secret și nici nu și-ar dori să fie. „În scurtmetraj apar și câteva scene unu la unu din anumite filme preferate. Prin ele vreau să aduc un omagiu lor și regizorilor.” Un exemplu concret este una dintre scenele de dans care a fost gândită împreună cu actorii și și-a propus să întruchipeze melanjul ideal dintre dance scene-urile iconice regăsite în Pulp Fiction, Call me by your name și Mommy. „Am încercat să le îmbinăm și să facem ceva nou, unde sa se simtă influențele și totodată propria noastră amprentă.” Alte influențe evidente sunt Ranging Bull, La La Land și Cold War.
Am discutat puțin și despre marii regizori consacrați împreună cu semnăturile lor. Legat de amprente specifice, Damien Chazelle are whip panul lui specific, în care camera se mișcă 180 de grade de la dreapta la stânga, Quentin Tarantino marchează fiecare film cu scene cu mult sânge și picioare. Lui Lucas iar plăcea ca „trademark”-ul lui să fie influența din videoclipurile muzicale. „O altă scenă replică pe care o veți vedea e concepută după videoclipul melodiei mele preferate de la Tom Odell, pe nume Wrong Crowd. Scena e cu multe lumini neon și fluorescente. Mă las influențat în special de părțile vizuale care îmi dau un sentiment. Îmi place o estetică și încerc să o adopt”.
Ce urmează în viața Knee
Planurile de viitor ale scurtmetrajului sunt bine stabilite. Regizorul și echipa lui au decis că în funcție de feedback-urile pe care le vor primi și modul în care va fi primită ecranizarea la Timișoara, Knee urmează să fie trimis la cât mai multe festivaluri de film. Țintele principale ar fi Sundance, Locarno și bineînțeles TIFF.
În ceea ce privește premierea, Lucas are câteva emoții. El crede că reacțiile vor fi pozitive și că evenimentul va fi unul plăcut pentru toată lumea. După proiecție va avea loc și o mică petrecere care speră să îndrume la distracție. „Eu aștept cât mai mulți tineri care atunci când vor pleca de acolo vor lua în bagaj atât sentimente de bucurie precum de tristețe, de nostalgie și lecții învățate.”
Cu toate că publicul țintă este reprezentat de tineri, Lucas așteaptă persoane de toate vârstele. Sunt ecranizate trăirile pe care bărbații de obicei le interiorizează sau le experimentează de unii singuri. Prin această proiecție ele pot fi observate, înțelese, iar dacă cineva trece prin ceva similar, se poate identifica, lucru ce l-ar putea ajuta să nu se simtă singur.
Premierea scurtmetrajului Knee, realizat de Lucas Neagu, va avea loc pe data de 20 iulie 2022 în Anturaj. Mai multe informații se pot găsi pe pagina de Facebook a scurtmetrajului.
 | A guest post by
|